Despre arta si bucurie

Atunci cand lucrez pentru comenzi "speciale", nimic nu ma bucura mai tare decat reactiile pozitive din partea clientilor, atunci cand vad "produsul final".

Scriam in postarea precedenta ca am luat o comanda de pictura cu un catel, pe ultima suta de metri. Tabloul trebuia sa fie facut cadou sotiei, din partea sotului, ca si cadou de aniversare. Deci nu se putea amana.
Iar eu, pentru ca imi place sa vad oamenii fericiti, si pentru ca imi place sa pictez caini, am zis "ok, fac tot ce pot" - si am acceptat acea comanda chiar daca sunt prinsa in proiecte pana peste cap.
Am avut emotii pentru ca trebuia sa pictez dupa poza un catel pe care nu l-am vazut in viata mea (si care acum nu mai e printre noi), tocmai pentru stapanii lor care au trait cu el toata viata lui si il cunosc atat de bine.. Si a fost o provocare, pentru ca stiu cat e de important sa vezi cainele TAU, sa fie ACEL caine cand te uiti la tablou, nu un caine oarecare.
Am avut emotii de cand l-am dat pana am primit un feedback (stiind ca este cadou, l-am si ambalat frumos in hartie de impachetat cadouri, ❋roz cu floricele❋). Am crezut ca ma voi intalni cu amandoi, si ca il vor desface pe loc.. dar nu, m-am intalnit doar cu el si a ramas sa ne auzim la telefon. Iar eu ma gandeam.. oare o fi ok.. oare n-o fi? Oare am reusit sa transmit cat de cat ceva din personalitatea cainelui? oare seamana cu imaginea cu care au ramas ei in minte despre el? O gramada de intrebari mi se invarteau in minte, in timp ce pe geamul taxiului stropii curgeau necontenit. La un moment dat ma gandeam ca poate nu mai suna.. poate de fapt a iesit dezastruos si nici nu mai vor sa auda de mine :)) (stiu, suna absurd, dar no..) apoi m-am consolat la gandul "no news is good news" :-)

Si cand am ajuns acasa... a venit si telefonul asteptat. Inainte el:
"Buna! Foarte frumos tabloul!" (ok.., pana aici totul suna "standard")."Sotia mea plange de cand l-a desfacut, stai ca ti-o dau la telefon"  (hopa, ce? stai ca incepe sa sune interesant...)

"Buna! E minunat, de cand l-am vazut, bazai in continuu... deci e o asemanare de zici ca l-ai cunoscut si te-ai jucat cu el si i-ai vazut toate mutritzele... felicitari! ... e o surpriza frumoasa la care s-a gandit S. si ti-e ti-a iesit mai mult decat perfect!"

..Ce sa mai zic?
M-am emotionat si eu cu ea si acum in loc sa lucrez la ilustratii stau aici si ma bucur de parca eu as fi primit un cadou.
..Si de fapt, chiar am primit.. Astfel de raspunsuri la arta mea sunt cele care imi confirma ca ceea ce mi-am dorit de mica,  ce fac cu cea mai mare placere, e exact ce TREBUIE sa fac.  Ca drumul artei e intr-adevar drumul meu (nu ca as fi avut vreun dubiu... dar confirmarile intotdeauna sunt bune!)

Daca refuzam comanda.... doi oameni n-ar mai fi fost asa de fericiti acum. N-ar fi fost pacat?

Toamnaaa, ilustratii si picturi si cate si mai cate!

Uraaa, a venit toamnaa!

Din punct de vedere creativ, toamna e anotimpul meu preferat. Nimic nu ma inspira si nu ma ajuta sa ma concentrez mai bine decat vremea mohorata, inchisa, cu nori gri, din care ploua marunt marunt cate o saptamana.....
Spre deosebire de majoritatea oamenilor, atunci cand e soare afara nu ma pot concentra nicicum.. parca gandurile imi fug in toate directiile, imi doresc sa ma apuc de lucru, deschid Photoshop-ul, apoi ma uit pe geam, ma las distrasa de orice amanunt, verific email-ul de 5 ori intr-o ora, si tot asa. Iar la sfarsitul zilei sunt si mai frustrata ca desi am stat toata ziua la birou, n-am facut mai nimic productiv.
Dar cand se aduna norii.... si oamenii se retrag in case, animalutele in vizuini si gazele se adapostesc, parca se deblocheaza ceva in mintea mea creativa.. parca toate gandurile si ideile incep sa curga intr-un singur sens, concentrate, pline de inteles si de culoare, si curg prin mana direct pe panza virtuala (sau reala, dupa caz).
Ce sa mai, e o nebunie!

"Cozy" - va fi inclusa in calendar! ;)

Mai ales dupa o vara agitata, in care am fost mai mult plecata decat pe-acasa, am venit cu mare pofta de lucru (ceea ce e bine, pentru ca s-au cam adunat toate :))) Si nu numai ca s-au adunat proiectele din vara, dar constant apar unele noi (altele mai mari, altele mai mici) si unele sunt pur si simplu prea frumoase ca sa le refuz!
Si cireasa de pe tort, e ca pe langa toate cele la care lucrez de zor, am programata in decembrie, la ceainaria Ceai et Caetera din Brasov, o expozitie de ilustratie cu Zanuta mea (Little Fairy), in cadrul careia voi lansa si un calendar pe 2014! Abia astept!


Dar pana una-alta, tocmai ce am terminat o pictura pentru un client, aparuta pe ultima suta de metri, dintr-un mail care a intrat la spam.. Desi initial am fost tentata sa refuz, dat fiind cat am de lucru in perioada asta, am decis s-o fac totusi - pentru ca era vorba de un catel si pentru ca omul si-o doreste foarte tare. [Pictura cu cateel! Cum puteam refuza asa ceva? Doar stiti cat de mult iubesc cainii!] Cu ocazia asta mi-am amintit cu drag de facultate si de perioada cand pictam aproape numai pe panza. De cand am inceput sa fac mai multe ilustratii decat picturi, am cam uitat cum miros uleiurile! Si am uitat si cum sa ma descurc cu 7 pensule de-odata in mana! Nu-i nimic, ca am avut ocazia acum sa-mi amintesc (mai problematic a fost cand a trebuit sa eliberez mana.. :))). Oricum, cu totul a fost o pauza binevenita dupa atata lucru digital!

Si ca tot vorbeam de digital. Am ajuns abia la a 5a poveste (din 10) pentru editura indiana Youg Angels International....  Puteti vedea pe masura ce le posteaza pe site-ul lor, aici. Nu ma pot abtine sa nu postez aici un print screen din a 4a poveste, cu o maimutica neascultatoare care ia atitudine in fata prietenilor. 

Si mai postez un print screen, cu o ilustratie ce urmeaza a fi inclusa in calendar dar inca nu e gata :-D

cu layere ..fara numar :)) mereu cand incep o lucrare noua, fac cate un layer pentru toate detaliile.. ca sa le pot invarti apoi prin compozitie dupa bunul plac. Dar in final, se imputineaza foarte mult :)

Si gata pe ziua de azi, back to work!

[Si revenind la anotimpuri,]

Voua cum va place toamna?